CONT, conţuri, s.n. (Înv.) Grup de 24 de coli de hârtie. - Din magh. konc.
Sursă : DEX'98 (46618)  - IoanSoleriu

CONT, conturi, s.n. 1. Socoteală scrisă alcătuită din două părţi (debit si credit), care exprimă valoric, în ordine cronologică si sistematică, existenţa si miscările unui anumit proces economic pe o perioadă de timp determinată. ◊ Evidenţa acestor operaţii. 2. (În expr.) A trece la (sau în) cont = a înscrie la rubrica datoriilor o notă. A cere (cuiva) cont = a da (cuiva) lămuriri asupra faptelor sau intenţiilor sale; a se justifica. A ţine cont (de ceva) = a avea în vedere, a lua în considerare. Pe cont propriu = pe propria răspundere, în mod independent. În contul (cuiva sau a ceva) = pentru (cineva sau ceva), pe seama (cuiva sau a ceva). - Din fr. compte, it. conto. Cf. germ. Konto.
Sursă : DEX'98 (48787)  - Joseph

CONT s. 1. (CONT.) partidă. (Mijloc economic înscris în ~.) 2. seamă, socoteală, (fig.) spate, spinare. (Câte nu i se puneau în ~!)
Sursă : Sinonime (178853)  - siveco

CONT s. v. testea, top.
Sursă : Sinonime (178974)  - siveco

cont s. n., pl. c'onturi
Sursă : DOR (234977)  - siveco

conţ s. n., pl. c'onţuri
Sursă : DOR (235273)  - siveco

CONT ~uri n. 1) Ansamblu de operaţii constând din debit si credit, care exprimă valoric existenţa si miscarea unui mijloc sau proces economic într-o anumită perioadă de timp. ~ bugetar. ~ curent. ~ personal. 2) Registru care conţine astfel de operaţii. ◊ A glumi (sau a face spirite) pe ~ul cuiva a lua în râs pe cineva; a-si bate joc. A ţine ~ de ceva a ţine seama de ceva; a lua în consideraţie. A da cuiva ~ de ceva a da cuiva socoteală de ceva; a se îndreptăţi. Pe ~ pro-priu din proprie iniţiativă si pe răspunderea sa; din mijloace materiale personale. 3) Listă în care este trecut preţul unei consumaţii într-un local public. 4) Sumă de bani depusă la o casă de economii de o persoană. /<fr. compte
Sursă : NODEX (329330)  - siveco